Chemarea, neascultarea
\i pedepsirea lui Iona. 

	1 |i a fost cuv_ntul Domnului c[tre Iona, fiul lui Amitai, zic_nd: 2 „Scoal[-te \i du-te ]n Ninive, cetatea cea marea, \i propov[duie\te ]n ea, c[ci strigarea r[ut[@ii ei s’a urcat p_n’ la Mine”b. 3 Dar Iona s’a sculat s[ fug[ de dinaintea fe@ei Domnului, la Tarsisc. |i s’a cobor_t la Iope \i a aflat o corabie care mergea la Tarsis; \i \i-a pl[tit pre@ul c[l[toriei \i a intrat ]n ea spre a se duce ]mpreun[ cu ei la Tarsis, departe de fa@a Domnului. 4 Dar Domnul a st_rnit un v_nt pe mare; \i s’a f[cut pe mare o furtun[ puternic[, ]nc_t corabia era ]n primejdie de a se sf[r_ma. 5 Iar cor[bierii s’au ]nsp[im_ntat \i strigau fiecare spre dumnezeul s[u; \i m[rfurile din corabie le aruncau ]n mare, ca s’o u\ureze. Dar Iona se cobor_se ]n fundul cor[biei \i dormea sfor[ind.   6 Iar c_rmaciul a venit la el \i i-a zis: „De ce sfor[i?... Scoal[-te \i roag[-L pe Dumnezeul t[u, c[ doar ne-o sc[pa Dumnezeu \i nu vom pierid!” 7 |i a zis fiecare c[tre vecinul s[u: „Veni@i, \i haide@i s[ arunc[m sor@i \i s[ afl[m din a cui pricin[ este aceast[ nenorocire asupra noastr[!” |i au aruncat sor@i, iar sor@ul a c[zut pe Ionae. 8 |i i-au zis: „Spune-ne, din a cui pricin[ se afl[ aceast[ nenorocire asupra noastr[? Cu ce te ]ndeletnice\ti? De unde vii \i’ncotro te duci? Din ce @ar[ e\ti, \i din care popor?”. 9 Iar el le-a zis: „Eu sunt un rob al Domnului \i m[ ]nchin la Domnul, Dumnezeul cerului, Cel ce a f[cut marea \i uscatul”. 10 Atunci oamenii s’au ]nfrico\at cu mare fric[ \i i-au zis: „De ce-ai f[cut tu asta?”; c[ci ei \tiau c[ el fugise departe de fa@a Domnului, fiindc[ el le spusese. 11 |i i-au zis: „Ce s[ facem noi cu tine pentru ca marea s[ ni se aline?”. Fiindc[  marea se  ]n[l@a \i  ridica  valuri